„Imaginează-ți ce se întâmplă atunci, când o furtună devastatoare se iscă pe mare. Ce s-ar întâmpla cu vapoarele, dacă s-ar lăsate purtate de valurile care înalță amenințătoare deasupra lor, gata să le înmormânteze sub tonele de apă cu care le-ar izbi în plin. Sau dacă, iritate de faptul că furtuna le-a zădărnicit socotelile, vapoarele s-ar lua la trântă cu furtuna, angajându-se într-o luptă inegală din are n-ar putea ieși decât trimise pe fundul mării.
Dar nimic dintre astea nu se întâmplă. Chiar și cei mai temerari dintre navigatori ȘTIU când se pot aventura în larg cu ambarcațiunea lor, pentru a înfrunta marea învolburată și când este momentul să arunce ancora, pentru a pune atât vaporul, cât și echipajul, la adăpost. Și făcând asta sunt perfect conștienți, că ancora nu va alunga furtuna și nu le va alunga supărarea, generată de amânarea călătoriei pe mare. Dar va împiedica furtuna să transforme vasul într-o jucărie neputincioasă aflată la cheremul forțelor dezlănțuite. Capriciile vremii sunt elementul care nu poate fi controlat de căpitanul vasului, dar siguranța vasului său, da. Și astfel, atunci când furtuna va trece și apele se vor liniști din nou, vapoarele își vor putea relua și ele drumul…”