„Atunci, când te confrunți cu o situație dificilă, în care trebuie să-ți gestionezi și propriile reacții care pot părea scăpate de sub control, cum este chiar aceasta generată de epidemie, una dintre cele mai apăsătoare – dacă nu chiar cea mai apăsătoare – temeri este aceea, că ai fi neputincios în fața amenințării, că aceasta te-ar fi găsit neajutorat, lipsit de resursele care ți-ar putea permite să-ți aperi șansele. Această experiență ar fi, în sine, una foarte grea de dus. Dar ca și cum aceasta nu ar fi de ajuns, neputința te și „paralizează”; atunci când o experiențiezi, anticipezi că orice demers ai întreprinde, zbaterea ta ar fi lipsită de sorți de izbândă și, prin urmare, dezarmezi în fața provocării. Cercetările întreprinse de Martin Seligman, creatorul termenului de neajutorare învățată, au demonstrat că trăirea cronică a acestei stări îți poate chiar scurta viața.
Ca strategie, aceasta este – trebuie să recunoaștem – una cât se poate de eficientă, atunci când te confrunți cu situații cu care pe bune ți-ar fi peste puteri să te iei la trântă. Adu-ți aminte de exercițiul „Ce poți controla”…”