Dacă ești hipnoterapeut și ţi-e dor de colegi, te înţelegem, fiindcă nouă ne este! Aşa s-a născut dorința noastră de a crea și a creşte împreunā un spaţiu de siguranţă, susţinere şi creativitate unde să împărtășim experienţe, cunoștințe, lecturi, idei, viziuni, proiecte. Un spațiu în care să fim parteneri de călătorie. Credem cu tărie că împreună putem deveni cu adevărat (și mai înfloritori).
Prima întâlnire va avea loc vineri, 14 iulie, ora 19:00.
Locaţia: PsiFOCUS, Cluj-Napoca, Calea Dorobanţilor nr. 51, ap. 6
Spațiul interior e populat de un număr infinit de povești întâmplate și posibile, scrise și nescrise, despre viață, despre relații și despre noi înșine. Orice demers reușit de dezvoltare personală sau de psihoterapie își împuternicește clienții pentru înfăptuirea celor mai frumoase dintre aceste povești, îmbinate într-un proces de creație migălos: capodopera devenirii noastre.
Cine și cum alege povestea pentru tine? Unde e acasă? Cum făurim evoluția noastră? De unde luăm resursele? Cum le utilizăm? Și provocările?
Modelul transei generative elaborat de Stephen Gilligan aduce și dezvoltă mai departe principiul Ericksonian al utilizării într-un cadru relațional ce facilitează un dans armonios între mintea conștientă și mintea inconștientă, între vulnerabilități și resurse, între spațiul intern și spațiul extern, unde energia vitală a sinelui somatic poate găsi forme de expresie mai flexibile, în slujba evoluției și a conexiunii noastre mai depline cu viața.
Perioada desfăşurării: 26-29 ianuarie 2023
Furnizor: Asociaţia Română de Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană
Formator: Dr. Krisztina G. Szabó, psihoterapeut, formator şi supervizor în cadrul ARHTE, acreditat de COPSI şi FRP; deţine specializare şi în psihoterapia centrată pe persoană (focusing) şi respectiv în terapia prin acceptare şi angajament (ACT)
Cui se adresează: Tabăra este deschisă psihoterapeuţilor şi consilierilor (autonomi şi sub supervizare), psihoterapeuţilor în formare, respectiv tuturor psihologilor și persoanelor interesate care apreciază că aprofundarea tematicii noastre şi însuşirea intervenţiilor pe care le propunem spre învăţare ar putea contribui la eficientizarea activităţii lor.
Acreditare : Tabăra este în curs de acreditare COPSI
Număr de ore: 20
Program: de joi 26 ianuarie, începând cu ora 17.00, până duminică, 29 ianuarie, ora 12.00.
Număr de participanți:15
Cost: 750 ron (costul cursului) la care se adauga cheltuielile pentru cazare și masă
Confirmarea participării este dată de achitarea unui avans de 650 lei din costul total al taberei, până cel târziu la data de 5 ianuarie 2023, într-un cont care va fi comunicat de la secretariatul PsiFocus, pe mail. Plata celei de-a doua tranșe va fi efectuată în data de 26 ianuarie 2023.
Data limită până la care puteți renunța, iar avansul să fie restituit este 5 ianuarie 2023.
Întrucât numărul de locuri este limitat, vă rugam să solicitați confirmarea disponibilității locului pe adresa psi.focus@gmail.com, înainte completarea formularului de participare și de achitarea avansului.
Precizări şi informații suplimentare: email: psi.focus@gmail.com , tel: 0745522884, luni-vineri – orele 13.00-15.00
Locația: Pensiunea Casa Dinainte este localizată în localitatea Sălicea din județul Cluj. Aflată la numai 15 km de Cluj Napoca, Pensiunea Casa Dinainte oferă locul perfect de relaxare: priveliște frumoasă, liniște, ieșire din agitația orașului.
La cerere, gazdele pot pregăti meniuri vegane, vegetariene sau pot elimina alergeni alimentari.
Prețul taberei include
Costul cursului: 750 ron
Cazarea: 155 lei/noapte/de persoana, loc în cameră dublă, respectiv 465 lei pentru 3 zile
În costul cazării intră accesul la zona SPA (piscină interioara, jacuzzi, saună și cameră salină)
Masa: prânz: 60 lei/zi, cina 50 lei/zi
Pentru o persoana care doreste pensiune completa: cazare + prânz+cina- prețul se calculeaza astfel :750 lei+ 465lei +330 lei, pentru cele 3 zile.
Vă așteptăm cu drag pentru a explora și a exersa împreună!
Dr. Jenő-László Vargha s-a născut pe 7 octombrie, 1954, în Cluj-Napoca. Și-a încheiat anii de școală în 1973, în cadrul clasei cu profil sportiv a Liceului Teoretic Báthory István. A studiat psihologia în cadrul Facultății de Filozofie – Psihologie a Universității Babes-Bolyai. După terminarea facultății, a fost repartizat la Școala Specială din Nisipeni (jud. Satu Mare), unde a lucrat ca dascăl timp de un an. Între 1979 și 1990 și-a desfășurat activitatea terapeutică în cadrul Spitalului de Recuperare din Cluj-Napoca. Cele trei principii fundamentale ale muncii sale au fost: Înțelegere, compasiune, sprijin. Și-a investit în activitatea terapeutică aproape întreaga ființă. Începând cu 1990 și până la pensionare a activat ca lector în cadrul Departamentului de Psihologie Aplicată a Universității Babes-Bolyai. A publicat mai multe cărți și articole și a fost un participant activ la conferințe din țară și din străinătate. A fost membru al mai multor asociații profesionale. Activitatea sa profesională a fost apreciată de foarte multă lume. El a fost, pentru mulți, Ennte.
Ennte a iubit viața, psihologia, oamenii. Încă din vremurile comunismului, a fost unul dintre puținii psihologi din România, practicându-și cu pasiune și dedicație chemarea, ca psihoterapeut în cadrul Spitalului de Recuperare din Cluj. După 1989, odată cu reînființarea oficială a psihologiei în România, a devenit unul dintre cei mai importanți promotori ai psihoterapiei românești, atât la nivelul învățământului universitar, cât și cel postuniversitar. Psihoterapeutul și dascălul Ennte era un om de o inteligență sclipitoare, cu o sete de cunoaștere neabătută, mereu la curent cu cele mai noi studii și scrieri de specialitate, dar și cu o vastă cultură și un respect profund pentru clasicii psihologiei și psihoterapiei. Formarea sa profesională a fost cel mai mult marcată de scrierile lui Carl Rogers și respectiv Milton H. Erickson, deși și-a dezvoltat o abordare unică, eclectică, în care se regăsesc elemente din cele mai diverse orientări, împletite într-un mod extrem de creativ și marcate de o tușă cu totul personală. Nutrea convingerea profundă că dincolo de diferențele la nivel teoretic prin care diferitele modele psihologice încearcă să își definească contribuția specifică la înțelegerea suferinței și a stării de bine a oamenilor, la nivelul practicii, există între ele mult mai multe punți comune, iar dacă ar fi să enunțăm un singur principiu fundamental al practicării unei psihoterapii eficiente în care credea, am putea spune că acesta era reprezentat de o perspectivă de încredere, realizată prin lentile ce văd, dincolo de dificultăți, împotmoliri și tenebre, resursele și frumusețea fiecărei ființe umane.
Psihoterapia românească îi poartă recunoștință și pentru faptul că a fost printre primii care, după 1989, a adus în țară formatori de renume din străinătate, într-un moment în care psihologia din România renăștea din cenușă. Sunt foarte puțini acei specialiști contemporani din țară care ar putea spune că nu poartă în formarea lor, într-un fel sau altul, poate chiar și indirect, amprenta celui care a fost dascălul și psihoterapeutul Ennte.
Dincolo de cunoștințele de specialitate, Ennte era un om de o cultură literalmente enciclopedică și era greu să găsești vreun subiect la care să nu poată avea ceva de spus. Era pur și simplu prezent în viață, atât dacă ne gândim la aceea a comunității locale dar și la cea extinsă, el lăsându-se atins și mișcat de tot ce se întâmpla în lume și căutând să aducă o contribuție pentru ca ea, lumea, să devină un loc mai bun. Ennte iubea oamenii, dar iubea nespus și animalele, iubea natura, având o conexiune profundă – pe care o simțea și o numea vindecătoare – cu acestea. Putea petrece timp nesfârșit într-o plimbare, admirând o floare, un copac, un munte, marea sau râul, apusul și răsăritul, cerul senin sau îmbrăcat în nori. Putea petrece timp infinit hrănind sau făcând culcuș unui câine, unei pisicuțe ori vreunei vrăbiuțe și bucurându-se de clipa de conexiune eternă stabilită între ei, bucurându-se că a putut oferi și în acest fel clipe vieții.
Ennte iubea nespus muzica și cânta cu dăruire sacră la chitară. Iubea nespus artele și știa să asculte și să spună mai departe povestea unui tablou, a unei statui sau a unei clădiri. Era un mare admirator al sporturilor, iar în tinerețe, fusese fotbalist activ la Clubul Sănătatea. Era implicat în evenimentele sociale și politice locale și internaționale, și era mișcat până la lacrimi de tot ce însemna o manifestare a generozității și iubirii, era mișcat până la cea mai profundă revoltă de orice nedreptate.
Ennte era un optimist incurabil și avea o energie inepuizabilă, pe care a investit-o neprecupețit în proiecte ce au slujit psihoterapia, dezvoltarea personală, și prin acestea, calitatea vieții semenilor săi.
Dragostea sa pentru viață au cunoscut-o prea bine și colegii și apropiații săi. Spirit carismatic, era mereu sufletul oricărei întâlniri. Conversațiile, evenimentele, timpul și spațiul prindeau viață prin prezența sa sensibilă, inteligentă, creativă și plină de umor. Iar în momentele dificile, era un om pe care te puteai baza, care te asculta fără să te judece, care nu își pierdea încrederea în capacitatea ta de a te reface, de a te construi în continuare. Te puteai baza și pe ajutorul lui concret, fie că era vorba să te însoțească la doctor, să îți aducă lucruri de care aveai nevoie, la orice oră din zi sau din noapte, să îți facă un ceai, să stea cu tine până ce te puneai pe picioare, fie că era vorba să îți caute cărți, articole, sau alte materiale de studiu. Dar era și un om gata să te ajute, chiar dacă erai un străin ce i se abătea în cale: te ajuta cu bagajul, iți dădea de mâncare, îți spunea o vorbă bună.
Iar dincolo de puterea și disponibilitatea sa de a a fi prezent cu tine la greu, ceea ce ne va lipsi cel puțin la fel de mult va fi disponibilitatea și capacitatea lui de a se bucura de momentele bune ale fiecăruia.
Nu în ultimul rând, ci dimpotrivă, una dintre cele mai admirabile calități de care a dat dovadă, a fost aceea de a se angaja neobosit în propria dezvoltare personală, până în ultima clipă a existenței sale pământești.
Vom duce cu noi în eternitate toate aceste comori și de fiecare dată când vom acționa – cu gândul și cu fapta – în spiritul lor, de fiecare dată va fi cu noi.
HU:
Dr. Vargha Jenő-László 1954, október 7-én született, Kolozsváron. Iskolai éveit a Báthory Istvan Elméleti Liceum sportosztályában 1973-ban fejezte be. A Babes-Bolyai Tudományegyetem Pszichológia-Filozófia karán diplomázott. Az egyetem elvégzése után a szatmár megyei Sándorhomokra helyezték ki, az ottani Speciális Iskolába ahol egy évet tanított. 1979 és 1990 között gyógyító tevékenységét a kolozsvari Rehabilitációs kórházban művelte. Munkásságát főképp három alapelvre építette: megértés, együttérzés, támogatás.
Terápiás tevékenységébe szinte teljes lényét beleadta. 1990-től nyugdíjazásáig a Babes -Bolyai Tudományegyetem adjunktusa volt, az Alkalmazott Pszichológia Intézet munkatársa. Több könyve is megjelent, illetve hazai és nemzetközi konferenciák gyakori részvevője volt, tudományos munkáival. Több szakmai szervezet aktív tagja volt. Tevékenységét nagyon sokan értékelték. Sokak számára ő Ennte volt.
Ennte szerette az életet, a lélektant, az embereket. A kommunista idők óta, azon kevés romániai pszichológusok egyike volt, aki szeretettel és elkötelezettséggel művelte hivatását, a Kolozsvári Rehabilitációs Kórház lélekgyógyászaként. A romániai pszichológia hivatalos újjászületését követően – 1989 után – a romániai pszichoterápia egyik legfontosabb promótereként tevékenykedett, az egyetemi oktatás berkeiben, és azon kívül, egyaránt.
A pszichoterápia gyakorló és tanító mestere, Ennte sziporkázó intelligenciájú ember volt. Olthatatlan tudásszomja olyan szakemberré alakította, aki mindig naprakészen állt a legújabb információkkal, ugyanakkor mély tisztelettel és hatalmas kultúrával rendelkezett a lélektan, illetve a pszichoterápia klasszikusai tekintetetében. Szakmai identitását leginkább Carl Rogers és Milton H. Erickson mukássága formálta, bár egyedi, eklektikus megközelítésében összefonódnak rendkívül kreatív módon elemek a lélekgyógyászat legkülönbözőbb irányzataiból. Ennte mély meggyőződése volt, hogy az egyes elméleti modellek gyakorlatban történő alkalmazásában több hasonlóság mutatkozik, mint különbség. S ha egyetlen alapelvet szeretnénk megfogalmazni, melyben legmélyebben hitt, talán azt mondhatnánk, hogy ez az alapvető, feltétel nélküli bizalmat és tisztelet jelentette, egy olyan tekintetet, mely képes látni embertársa szépségét, erőtartalékait, minden nehézség, minden megbotlás mellett, legsötétebb állapotokban-helyzetekben is.
A romániai pszichoterápia hálával tartozik Enntének azért is, mert ő az elsők között volt, akik – 1989 után – fontos külföldi trénereket hozott országunkba, egy olyan pillanatban, mikor a romániai lélektan hamvaiból született újjá. Gyakorlatilag, nagyon kevés itteni kortárs szakember mondhatja azt magáról, hogy nem hordozza valamiféleképpen – akár indirekt módon – Ennte befolyását.
Óriási szakmai tudása mellett, Ennte enciklopédikus kultúrával rendelkezett, szó szerint. Nehéz lett volna olyan témát találni, melyhez ne tudott volna hozzászólni érdemben. Ő egyszerűen jelen volt az életben, úgy a helyi közösség szintjén, mint a tágabb körökében. Nyitott szívvel engedte, hogy érintse és mozgassa meg mindaz, ami a világban történik, állandóan kereste a lehetőséget, hogy létezésével-cselekedeteivel, világunkat jobbá tegye. Szerette az embereket, de rendkívül szerette az állatokat is, meg a természetet, melyekhez mély – szerinte gyógyító – kapcsolat fűzte. Képes volt végtelen időt elölteni egy sétában, hogy gyönyörködhessen a virágokban, a fákban, a hegyekben-vizekben, a tiszta vagy épp felhőkbe öltözött égben, a naplementékben s a napfelkeltékben. Képes volt végtelenül elidőzni egy kutya, vagy macska, vagy egy kis veréb mellett – gyakorlatilag, bármilyen állat mellett – hogy etesse, hogy házat vagy ágyat kovácsoljon neki, vagy csak hogy simogassa és beszélgessen vele. Kimondhatatlan örömet lelt e pillanatokban, mikor ilyen módon is örök kapcsolatot tudott teremteni az élettel, amikor ily módon is tudta az életet ápolni, gazdagítani.
Ennte imádta a zenét és mennyei odaadással gitározott. Imádta a művészeteket, és mesteri módon tudta meghallgatni és tovább mondani egy festmény, vagy egy szobor, vagy egy épület történetét. Nagyra becsülte a sportokat, illetve fiatal korában maga is aktív labdarúgója volt Kolozsvári Sănătatea Foci klubnak. Közelről követte a helyi és nemzetközi szociális és politikai eseményeket, s mélyen megérintette minden olyan történet, gesztus, amiben az emberek nagylelkűsége, szeretetképessége tükröződött, illetve mélyen megérintette és felháborította minden, ami igazságtalanságról, erőszakról, dehumanizációról szólt.
Gyógyíthatatlan optimista volt és kimeríthetetlen energiáját folyamatosan a pszichoterápia, illetve ennek gyakorlói fejlődésébe fektette, fáradhatatlanul szolgálva ezáltal embertársai jobb életminőségét.
Nagyon jól ismerték életszeretetét kollégái, illetve a hozzá közel állók is. Karizmatikus egyéniségként, minden összejövetel ragyogó lelkesítője volt. Beszélgetések, események, tér és idő, mind életre keltek Ennte érzékeny, intelligens, kreatív, humoros jelenlétében. S amikor az élet hullámai nehéz pillanatokat nyújtottak, számíthattál rá. Meghallgatott, ítélkezés nélkül, és mindig elevenen tartotta feltétel nélüli bizalmát és bizakodását, továbbra is hitt benned, az életben, a jóban. Számíthattál rá az élet mindennapi, apró dolgaiban is, s ha kellett, elkísért az orvoshoz, megvásárolta, amire szükséged volt – éjjel-nappal, bármilyen órában – , főzött egy teát, veled maradt, míg lábra álltál. Úgyanúgy, számíthattál rá akkor is, ha szükséged volt egy könyvre, egy tudományos cikkre, vagy egyéb anyagokra. Számíthattál rá akkor is, amikor egy bölcs tanácsra volt szükséged. De segített készségesen akkor is, ha ezer idegen voltál, aki útjába botlott az utcán, vagy bárhol a világon: segített szívesen a csomagoddal, étellel, vagy csak egy jó szóval.
Ennte kiválóan meg tudott hallgatni olyankor is, amikor az élet csodás volt. És tudott ünnepelni veled. Ez legalább ugyanannyira fog hiányozni, mint a képeesége, hogy erőt adjon bajban.
Nem utolsó sorban, sőt, az egyik legcsodálatosabb kvalitása az volt, hogy foglalkozott elkötelezetten saját személyiségének fejlesztésével, földi létezésének utolsó pillanatáig. Mindörökké magunkkal visszük e felbecsülhetetlen örökséget, és tudhatjuk, hogy minden olyan pillanatban, amikor ezen értékek szellemében cselekszünk – gondolatban és tettben – minden egyes ilyen pillanatban, ő velünk lesz.
Institutul pentru Tehnologii Psihologice Contextuale
își ia rămas bun pe această cale de la cel care a fost mult stimatul și iubitul fost coleg și – mai presus de orice – prieten
Profesor doctor psiholog Iustinian Turcu
(doctor în Psihologie, formator și supervizor în
Asociația Română de Hipnoză Clinică, Relaxare și Terapie Ericksoniană,
membru al Colegiului Psihologilor, formator in cadrul Institutului Român de
Psihoterapie Integrativa, membru în Comisia de Clinică și Psihoterapie).
Ne despărțim la acest atât de trist început de an de un coleg din Comitetul Director al ARHTE care la modul discret, care i-a caracterizat întreaga existență, a adus o contribuție imensă la dezvoltarea psihoterapiei, în general, și în particular a hipnopsihoterapiei, din țara noastră. Deși nu a ținut niciodată să se situeze în primul plan, fiind un om de o modestie rar întâlnită în zilele noastre, punctele sale de vedere întotdeauna echilibrate și prezentate cu bun simț erau imposibile de ignorat. Prin dispariția colegului Iustinian Turcu, Comitetul Director al ARHTE suferă cea dintâi pierdere din rândul membrilor ei permanenți, unul care de a lungul anilor nu a ratat niciuna dintre ședințele ei.
Ne despărțim totodată de un prieten a cărui noblețe și
căldură sufletească am simțit-o de atât de multe ori, indiferent de contextul
în care avea loc întâlnirea. Întotdeauna elegant, atât în ținută, cât și în
comportament, dotat cu un pronunțat simț al umorului, deschis și comunicativ,
contribuția Domniei sale la sentimentul de a fi în familie a fost una
inestimabilă.
Cea mai valoroasă moștenire pe care o lasă în urmă, pe
plan profesional, sunt generațiile de psihoterapeuți pe care i-a format,
tinerii capabili și valoroși, pe care i-a învățat cu devotament și iubire și de
care era foarte mândru. Unii dintre ei au apucat deja să-și demonstreze
valoarea, alții sunt doar la început de drum și urmează să-și activeze
potențialul. Cu toții au însă un element comun: modelul atât de dificil și –
totodată – atât de necesar de urmat, lăsat moștenire de cel care a fost
mentorul lor, Iustinian Turcu.
Călătorie lină Iustin, spre Tărâmul Transei Eterne.
Autori: Dr. Jenő-László Vargha, UBB Cluj, PsiFocus; Dr. Krisztina-Gabriella Szabó, PsiFocus; Dr. Enikő Batiz, UBB Cluj; Dr. Szidónia Kiss, UBB Cluj
Înfruntă coronavirusul este un program de gestionare a stresului, bazat pe modelul FACE COVID elaborat de psihiatrul australian Russ Harris un specialist în terapia prin acceptare și angajament (pe scurt ACT, pronunțat ca un cuvânt, act), considerată în prezent una dintre cele mai eficiente forme de psihoterapie. Programul valorifică principiile terapeutice elaborate în cadrul ACT, care au asigurat succesul acestei metode în tratarea unei game foarte variate de probleme psihologice și tulburări mintale, urmând a fi pus la dispoziție gratuit tuturor celor interesați. Cele nouă litere ale FACE COVID se constituie în pași succesivi ai programului nostru. Fiecăruia dintre pași îi consacrăm o zi, astfel încât durata totală a programului este de 9 zile, acesta putând fi descărcat de aici: http://psifocus.ro/infrunta-coronavirusul
FACE COVID este un acronim, fiecare dintre literele ei
fiind de fapt inițiala uneia dintre componentele intervenției. Fiecare dintre
aceste componente este abordată printr-o serie de exerciții validate științific
– majoritatea împrumutate din instrumentarul ACT, dar și din alte orientări ale
psihoterapiilor contemporane – a căror eficiență poate fi asigurată doar în
cazul practicării lor susținute.
Încheiem această scurtă introducere cu prezentarea celor
nouă componente ale programului:
Aceasta este, ştiu, una dintre cele mai dureroase lecţii, cu care viaţa te confruntă: orice ai face,oricât te-ai strădui, nu poţi avea tot ceea ce îţi doreşti. Şi este chiar una dintre primele lecţii, pecare (culmea!) o şi încasezi imediat ce ai întins mânuţa după ceva ce „nu ai voie” să primeşti,pentru că „nu este potrivit pentru tine”, este „periculos” „urât” „nu îţi aparţine” etc. Oricât ai protesta, oricât ai fi de disperat, oricât de agresiv ai căuta să forţezi graniţele, sunt lucruri, pe care nu le vei primi niciodată. „Nu poţi avea întotdeaunaceea ce-ţi doreşti.”–ţi se spune în astfel de situaţii de către cei din jur şi înveţi să urăşti acest lucru.
Freud scria în legătură cu aceasta, că în aceste cazuri se înfruntă două principii, ambele importante din punctul de vedere al dezvoltării noastre ca fiinţe umane: principiul plăcerii, care vizează satisfacerea imediată a nevoilor, urmărind obiectivul diminuării stărilor de frustraţie şi de tensiune, pe de o parte, respectiv principiul realităţii, care vizează asigurarea adaptării noastre la condiţiile concrete ale situaţiilor pe care le întâlnim în viaţă şi care se dezvoltă tocmai prin acceptarea limitărilor şi luarea în consideraţie a oportunităţilor care ni se oferă în aceste situaţii.
Asociaţia Română de Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană
în colaborare cu
Colegiul Psihologilor din România
organizează SIMPOZION cu tema
Actualităţi în hipnopsihoterapie
Piatra Neamț, 10 – 11 octombrie 2014
Invitați:
1. Antonio Capafons
Profesor la Universitatea din Valencia. Specialist în psihologie clinică. Autor al mai multor cărţi de hipnoză clinică. Premiat de APA.
Web: http://www.uv.es/~capafons/
2. Jean-Marie Barthélémy
Professor Emerit de Psihopatologie și Psihologie Clinică la Université de Savoie/France. Fondator și ex-Director al Centre de Recherche Structures Psychologiques e Psychopathologiques de l’Image et de l’Imaginaire (SPPII). Co-Fondator și ex-Director al Centre d’Etudes et de Recherche sur les processus de l’Imaginaire et de la Création (CERIC). Co-fondador și Președinte al Société Internationale de Psychopathologie Phénoméno-structurale.
3. Harry Leon Grossmann: Ph.D.Dr. în Ştiinţe Medicale; Referent academic şi formator acreditat de Societatea Germană de Hipnoză (DGH); Profesor invitat la Universitatea „St. Istvan” din Budapesta; Conf.dr. la Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”; Membru al Societăţii Germane de Neuroştiinţe; Membru al Camerei Federative a Medicilor (Hessen); Doctor Docent în Hipnoză Clinică acreditat de Colegiul Medicilor şi Colegiul Psihoterapeuţilor din Frankfurt.
We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue to use this site we will assume that you are happy with it.Ok
